Arhitectura Calculatorului - Placa video #5

Scopul lucrarii:

De a face cunoştinţă cu subsistemele video a calculatorului

Placa Video: O placă video, adaptor video sau placă grafică este un card de expansiune a cărui funcție este de a genera imagini căte un monitor. Multe plăci video au funcții adăugate, precum redarea accelerată de scene 3D și grafică 2D, adaptor TV tuner, decodare MPEG-2/MPEG-4 sau capacitatea de a utiliza mai multe monitoare (multi-monitor). Alte plăci video moderne sunt utilizate pentru scopuri mai exigente, precum jocurile PC.

Plăcile video pot fi integrate in placa de bază la PC-urile mai vechi. Acest cip grafic are de obicei o cantitate mică de memorie și preia o parte din memoria RAM a sistemului principal, reducând astfel memoria RAM totală disponibilă. Aceasta se mai numește grafică integrată care are un nivel scăzut de performanță și este nedorită de cei ce își doresc să ruleze aplicații 3D. Aproape toate plăcile de bază permit dezactivarea graficii integrate prin intemediul BIOS-ului. Pentru acest lucru este necesar ca placa de bază să fie prevăzută cu suport AGP, pentru atașarea unei plăci video.

Arhitectura Calculatorului - Interfețe de stocare masivă HDD #4

Disc  dur

Discul dur (sau fix; în engleză americană hard disc; foarte des întâlnită este și scrierea originală engleză hard disk) este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatilă (permanentă) a datelor. Utilizatorul normal nu poate sau nu are voie să despartă discul de circuitele de comandă corespunzătoare, vezi imaginea alăturată; împreună ele formează așa-numita unitate fixă, unitate de disc fix sau, prescurtat, HDD.

Stocarea datelor se face pe o suprafață magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). În general discurile dure sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru servere și calculatoare personale, dar și pentru anumite aparate electronice (playere și recordere DVD, playere MP3). Dacă la începuturi capacitatea unui disc dur nu depășea 20 megaocteți (MO) = 20 megabait (MB), astăzi (2009) un disc dur obișnuit de 2 1/2 țoli poate depăși 1 teraoctet (TO) = 1 terabait (TB).

Începând din 2009 sistemul de operare Windows 7 al companiei Microsoft a pus la dispoziție și așa numite discuri dure virtuale, în engleză "Virtual Hard Disk" (VHD). Acestea se bazează pe fișiere reale (de pe un disc dur real) de mărime arbitrară, dar de tip special, cu extensia .vhd. Pentru a le accesa în Windows se folosește mai întâi programul utilitar DiskPart, cu ajutorul căruia discul dur virtual trebuie "selectat" și apoi "atașat" ("montat"). Abia după aceasta se poate initializa și utiliza ca și când ar fi un disc dur real. Aceasta include și posibilitatea de a instala și un alt sistem de operare pe același disc dur (real), identic cu, sau chiar diferit de primul sistem de operare, sau chiar și mai multe sisteme de operare, dacă se definesc VHD-uri multiple pe discul sau discurile dure reale conectate.

Arhitectura Calculatorului - Instalarea sistemului de operare #3

Istoria mediului Windows este presarata cu un numar de succese si cu un numar egal de esecuri.Windows a aparut ca ceva putin mai mult decat un mediu cu comutare si pro-cese. Lansarea initiala, din anul 1985, a versiunii 1.0 a lasat mult de dorit si, in general, receptarea ei de catre industria de specialitate a fost, sincer vorbind , mai degraba descurajanta.Au existat multe probleme cu editia initiala a mediului.

Multe din aceste probleme erau provocate de hardware-ul disponibil la acea data.Un procesor Intel de putere redusa, adaptoare grafice cu rezolutie scazuta, lipsa de memorie si lipsa mouse-ului faceau din calculatorul personal un calculator ostil graficii.Totusi, unul din cele mai mari obstacole a fost chiar utilizatorul.Utilizatorii primelor calculatoare erau persoane cu studii tehnice care intelegeau proiectarea de software si hardware. Aces-tia utilizau proceduri si comenzi greu de inteles.

Dar, pe masura ce puterea calculatoarelor a devenit disponibila unui public mai larg, utilizatorii au cautat modalitati de usurare a accesului la aplicatii.Apple Macintosh, introdus in 1984 a fost primul produs de succes orientat pe afaceri , care a oferit calculatorului o interfata naturala, bazata pe imagini.

Arhitectura Calculatorului -Sistemul BIOS (Basic Input/Output System) #2

Scopul lucrarii:

Studierea sistemului BIOS.

Ordinea de execuție a lucrării:

1.Familiarizarea cu sistemul BIOS.

2.Studierea sistemului BIOS al unui PC.

3.Configurarea optimală a sistemului BIOS al PC-lui.

4.Funcţii de iniţializare. Funcţii de interfaţă. Funcţii de stocare.

5.Modernizări.

Sisteme BIOS cunoscute. Analiza comparativă.

   Sistema de bază de intrare/ieşire (BIOS –Basic Imput/Output Sistem) pentru calculatoarele personale ale familiei IBM PC şi IBM PS/2 – este o interfaţă de programe dintre programe şi partea tehnică a calculatorului personal. BIOS–ul izolează sistemul operaţional şi programele aplicate de particularităţile tehnice a dispozitivelor concrete şi permite programiştilor, care lucrează în limbajele de asamblare, C etc., să îndeplinească operaţii de intrare / ieşire, fără a lua în seamă adresele dispozitivelor sau caracteristicile tehnice. În afară de aceasta, BIOS-ul asigură un şir de servicii de sistemă, de exemplu, permite de a afla dimensiunile memoriei calculatorului personal sau data şi ora zilei curente. Se recomandă de a efectua accesul la BIOS nu prin manipulare directă ci prin porturile de intrare/ieşire la scrierea atît programelor de sistemă cît şi a programelor aplicate. Programarea la nivelul BIOS-lui micşorează dependenţa programelor de schimbarea parametrilor tehnici ai calculatorului personal şi prin aceasta măreşte mobilitatea lor. Funcţiile de bază al BIOS –lui se caracterizează prin:

Arhitectura Calculatorului - Plăcile de circuite a unui PC #1

I.Scopul lucrarii:

Studierea părţilor componente ale calculatorului, aspectelor fizice ale aspectelor de bază a plăcilor și a circuitelor electrice dintr-un PC, asamblarea unui PC.

II.Schema bloc a unui PC:

-Unitatea de intrare (UI);

-Unitatea de memorare (M);

-Unitatea de ieşire (UIE);

-Unitatea aritmetica –logica (UAL);

-Unitatea de comandă (UC);