I.Scopul lucrarii:
Studierea părţilor componente ale
calculatorului, aspectelor fizice ale aspectelor de bază a plăcilor și a circuitelor
electrice dintr-un PC, asamblarea unui PC.
II.Schema bloc a unui PC:
-Unitatea de intrare (UI);
-Unitatea de
memorare (M);
-Unitatea de
ieşire (UIE);
-Unitatea
aritmetica –logica (UAL);
-Unitatea de
comandă (UC);
III.Componetele unui PC:
1.Placa de bază
Placa de bază este un dizpozitiv 'de bază', un 'pămînt' pe
care 'se plantează' celelalte componente. Este componenta pe care se
implantează procesorul, pe care se află sloturile de extensie, pe care se află
memoria cache L2. Pe lîngă această funcţie, de suport pentru celelalte
componente, are rolul de a regla şi
distribui tensiune procesorului şi celorlalte componente. O placa de
bază de calitate are variaţii mici al intensităţii curentului 'livrat' şi mai
multe valori ale tensiunii pe care o poate furniza. Pe o placă de bază se află
următoarele componente: soclul pentru procesor (interfaţa) - un 'socket' în care se introduce procesorul.
Socket
1 - 169 pini, lucrează la tensiunea de 5V suportă procesoarele 486 DX2 şi DX4
Socket
2 - o minoră îmbunătăţire făcută de Intel pentru a suporta şi procesoarele
Pentium Overdrive (procesor de upgrade) 238 pini.
Socket
3 - altă interfaţă de la Intel 237 pini 3,3V-5V, suportă procesoarele 586.
Socket
4 - trecerea la procesoare Pentium, suportă doar procesoare Pentium 60 şi 66.
Socket
5 - 3,3V 320 pini, suportă iPentium 75-133Mhz.
Socket
6 - 3,3V 235 pini, destinat procesoarelor 486, un Socket 3 mai avansat.
Socket
7 - cel mai popular, 2,5-3,3V 321 pini suportă procesoare 75-200Mhz, procesoare
Pentium MMX, K5, K6, 2x86, 6x86MMX.
Socket
8 - 3,1-3,3V 387 pini destinat doar procesoarelor PentiumPro.
Slot 1 - 2,8-3,3V, o
schimbare radicală, procesorul se introduce în slot ca o placă obişnuită, 242
pini, este folosită doar de Intel, fiind o alegere bună pentru sistemele
biprocesor.
Placa de bază mai include
controllere şi conectori pentru hard-disk, floppy-disk, tastatură, port serial,
opţional PS/2 şi USB.
2.Procesorul
Componenta ce are rolul de a
dirija celelalte dispozitive, de a împărţi sarcini fiecăreia, de a coordona
şi verifica execuţia sarcinilor primite.
Un calculator nu poate funcţiona fără procesor. Procesoarele au avut o evoluţie
rapidă de la 8088,8086…80486, producţia fiind asigurată în principal de firma
Intel, printre primii producători de procesoare destinate utilizatorilor
privaţi. Alte firme producătoare sunt AMD, Cyrix, ITD. Procesoarele produse de
AMD şi Cyrix sunt mai ieftine decît cele produse de Intel şi au o arhitectura
compatibila cu cele produse de Intel, însă se dezvolta separat.
Procesorul i386 a fost primul procesor care a inclus 6
faze de execuţie paralelă, la procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult
paralelismul execuţiei prin expandarea unităţilor de decodificare a
instrucţiunii şi de execuţie într-o bandă de asamblare (pie-line) cu cinci
nivele, astfel ajungîndu-se la 11 faze paralele. În plus, procesorul 486 are un
cache intern de date şi instrucţiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mari procentul
instrucţiunilor ce pot fi executate la viteza de o instrucţiune pe impuls de
tact. La acest procesor a fost pentru prima dată integrată unitatea de calcul
în virgulă flotantă (coprocesorul) în acelaşi cip cu CPU-ul.
AMD a lansat
în aceeaşi perioadă procesorul 486 DX5 cu frecvenţe pîna la 133, fără prea mult
succes. Surprinzător, după 486 nu a urmat 586, decît pentru Cyrix şi AMD. Intel
a decis sa schimbe formatul numelui trecînd la Pentium.
Procesorul Pentium a adăugat o a doua bandă de
asamblare pentru a obţine performanţe superioare (cele două benzi de asamblare
(U,V) pot executa două instrucţiuni pe un impuls de tact); memoria cache s-a
dublat, existînd un cache de 8 Ko pentru cod şi unul similar pentru date.
Pentru îmbunătăţirea execuţiei ramificaţiilor din programe s-a implementat
conceptul de predicţie a salturilor, introducîndu-se un tabel pentru memorarea
adreselor cele mai probabile la care se fac salturile. Registrele principale au
rămas pe 32 de biţi, căile interne fiind pe 128 sau 256 de biţi, magistrala de
date externă – 64 biţi. Procesorul Pentium are integrat un controller de
întreruperi avansat (APIC) folosit în sistemele multiprocesor.
AMD a lansat într-o perioadă intermediară procesorul
586, apoi K5 după 586 pentru Cyrix urmînd 6x86.
AMD şi Cyrix au rămas multă vreme într-un con de umbră
al lui Intel, mai ales că procesoarele Intel Pentium (lansate la frecvenţe de
75Mhz) s-au dezvoltat rapid, de la frecvenţa de 166 Mhz fiind adăugate
instrucţiunile MMX (un set de 57 noi instrucţiuni, patru tipuri noi de date şi
un nou dst de regiştri pentru a accelera performanţele aplicaţiilor multimedia
şi de comunicaţii; MMX se bazează pe o arhitectură SIMD (Single Instruction,
Multiple Data), permiţînd îmbunătăţirea performanţelor aplicaţiilor ce folosesc
algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari şiruri de date simple
(procesoare de imagini 2D/3D). După Pentium urmează Pentium Pro care are o
arhitectură superscalară pe trei cai – poate executa trei instrucţiuni într-un
impuls de tact avînd un cache L2 de 256 Kb strîns legat de CPU printr-o
magistrală dedicată pe 64 de biti. Procesoarele Pentium şi Pentium Pro au fost
dezvoltate pîna la frecvenţe de 233 Mhz, următorul pas fiind Pentium II (este
un PentiumPro cu MMX) şi Pentium III.
Revenind la AMD, a lansat procesorul Amd K6 ce avea în
plus 32kb cache level 1 fata de K5. Următorul pas a fost AMD K6-2, care a dat o
replică MMX-ului de la Intel cu un set de instrucţiuni numite 3D NOW; trebuie
amintit că şi procesoarele K6 au înglobat instrucţiuni MMX frecvenţa maximă
atinsă fiind de 500Mhz. AMD K6-3 înglobează 256kb level 1 cache ceea cea aduce
un spor de viteză substanţial
Cyrix a rămas în urmă, unui 6x86 la 200Mhz
corespunzîndu-i un Pentium la 150Mhz, pe cînd la AMD seria K6 –K62 a fost
extrem de reuşită, depăşind pe alocuri procesoarele Intel la frecvenţe echivalente.
Fiecare procesor din seria x86 este compatibil fizic
cu placa de bază, astfel procesoarele se introduc într-un soclu de pe placa de
bază, ce are un număr standard de pini (321). Pentru a descuraja concurenţa,
Intel a schimbat modul de conectare a procesoarelor Pentium II-III, conectarea
la mainboard făcîndu-se printr-un nou tip de soclu – Sec – Slot 1; Intel nu a
dat drept de producţie (licenţă) a acestui soclu firmelor AMD şi Cyrix. Ca
replică, AMD a conceput procesorul AMD K7, ce concurează direct Pentium II prin
frecvenţe de pînă la 900Mhz şi cache level 2 –512Ko, pentru un nou tip de soclu
– Slot A.
Succesul
pe piaţă al procesoarelor Intel a fost datorat faptului că fiecare nou procesor
îngloba funcţiile precedentului (astfel un Pentium II este capabil de a executa
cod scris pentru 386), caracteristici întîlnite rar la început (1980).
Procesoarele Sparc, Alpha, Dec, Risc sunt extrem de scumpe, incompatibile cu
codul x86, ele fiind proiectate pentru aplicaţii paralele, volum mare de
calcul, sisteme multiprocesor. Firma SPARC a lansat de curînd procesorul pe 64
biti UltraSparc la 1,5 Ghz.
Trebuie amintit că un calculator poate avea unul sau
mai multe procesoare. Plăcile de bază ‘normale’ permit prezenta unui singur
procesor, însă sunt producători ce oferă opţiunea de ‘dual processor’. Astfel
în sistemele produse de Digital, HP se pot întîlni între 2-8 procesoare.
Problema este că numai anumite sisteme de operare ştiu să folosească
multiprocesarea (Linux, SunOs, Unix, WindowsNT). Astfel în Windows 98 prezenţa
unui procesor suplimentar nu va influenţa cu nimic performanţa sistemului.
Sistemele multiprocesor sunt folosite în servere sau în staţii de lucru cu flux
mare de date (CAD, GIS, etc). Un alt motiv de a folosi un sistem multiprocesor
este securitatea oferită. Astfel în cazul unei defecţiuni produse la unul din
procesoare conducerea va fi luată de celalalt.
3.Memoria
În
configuraţia unui sistem de calcul întîlnim două mari tipuri de memorii – RAM
şi ROM. Memoria este spaţiul de lucru primar al oricărui calculator. Lucrînd în
tandem cu CPU (procesorul) are rolul de a stoca date şi de a procesa informaţii
ce pot fi procesate imediat şi în mod direct de către procesor sau alte
dispozitive ale sistemului. Memoria este de asemenea legătura dintre software
şi CPU.
Din punct de vedere intern
memoria RAM este aranjata într-o matrice de celule de memorie, fiecare celulă
fiind folosită pentru stocarea unui bit de date (0 sau 1 logic). Datele
memorate pot fi găsite aproape instantaneu (timp de ordinul zecilor de ns) prin
indicarea rîndului şi coloanei la intersecţia cărora se afla celula respectivă.
Se deosebesc două tipuri de memorie:
SRAM(Static Ram) şi DRAM(Dynamic Ram).
Tehnologia DRAM este cea mai întîlnită în
sistemele actuale, trebuind să fie reîmprospătată de sute de ori / secundă
pentru a reţine datele stocate în celulele de memorie (de aici vine şi numele);
fiecare celulă este concepută ca un mic condensator care stochează sarcina
electrică
Este prezentă sub două tipuri de module:
SIMM-urile şi DIMM-urile. SIMM-ul a fost dezvoltat cu scopul de a fi o soluţie
uşoară pentru upgrade-uri. Magistrala de date este pe 32 biţi, fizic modulele
prezentînd 72 sau 30 de pini. DIMM-ul a fost folosit întîi la sistemele
MacIntosch dar a fost adoptat pe PC-uri datorită magistralei pe 64 de biţi,
avînd 128 pini.
Tipurile de memorie DRAM sunt: FPM (Fast Page Mode), EDO (Extended Data
Out), SDRAM (Synchronous DRAM). Cele mai rapide sunt SDRAM-urile, fiind şi cele
mai noi, oferind timpi de acces mici (8ns).
Tehnologia
SRAM foloseşte tot un sistem matricial de reţinere al datelor, dar este de
cinci ori mai rapidă, de două ori mai scumpă şi de două ori mai voluminoasă
decît memoria SRM. Nu necesită o reîmprospătare constantă, elementul central al
unei celule fiind un circuit basculant bistabil. SRAM este folosit pentru
memoriile cache datorită vitezei mari.
4.Hard Disk-ul
Interfaţa pentru hard-disk poate
fi inclusă (în cele mai multe cazuri este) pe placa de bază sau poate fi
achiziţionată ca placă de extensie
separată. Controllerele pentru hard-disk, ca şi hdd-urile de altfel, pot fi de
două tipuri constructive: IDE (EIDE) sau SCSI (Small Computer System
Interface). Hard-diskurile SCSI necesită un controller special, interfaţa SCSI
fiind mai avansată decît EIDE, mai scumpă, cu performanţe mai mari, avînd
avantajul de a putea conecta pe acelaşi controller şi cablu scannere, hard-diskuri, unităţi floppy,
CDROM, etc., un număr total de 8 device-uri SCSI suportate simultan. Avantajele
SCSI sunt multiple: poate conecta pe aceeaşi magistrală 8 device-uri diferite
simultan (IDE - 2 device-uri şi acele
HDD sau CD-ROM); lungimea panglicii SCSI - 10-25 m, viteza maximă 80Mb/sec wide
ultra 2 SCSI; gabaritul redus. SCSI utilizează cozi de mesaje. Mecanismele
bazăte pe astfel de cozi sunt integrate pe scară tot mai largă în sistemele de
operare moderne (WindowsNT). Hard-diskurile SCSI au fost întotdeauna cu un pas
în faţa celor IDE, astfel capacităţile au fost mai mari şi viteza de transfer
net superioară, cel mai rapid hard-disk IDE actual are o rată de transfer maximă de 66Mb/sec (UDMA/66). Mărimile
hard-diskurilor singulare sunt cuprinse între 20Mb şi 4T. Această capacitate
poate fi extinsă prin intermediul discurilor RAID sau prin tehnologia de
clustering (conectarea mai multor hdd-uri astfel ca sistemul să le vadă ca
fiind unul singur; această tehnologie este folosită şi
în procesarea paralelă).
5.Floppy
Disk-ul
Pe placa de bază există şi un
controller de floppy disk, care poate fi de 3,5' sau 5,25', modelele mai vechi
nu prea mai sunt suportate. Astfel diskette-le sunt folosite cu unitatea floppy
avînd capacitate neformatate de 2Mb, prin formatare MS DOS-1,44Mb. Exista
unităţi de diskette care suporta diskette de mare densitate de 100-200Mb,
nestandard (Sony, Travan) şi care pot citi şi disketele de 3,5'; interfaţa este
separată pentru acest tip de unităţi de diskette.
6.Slot-urile
Mai există pe
placa de bază sloturile în care se pot
introduce plăci de extensie (modemuri, plăci video, plăci de reţea, plăci de
sunet, etc). Sloturile pot fi diferenţiate în
funcţie de diferenţele constructive: VL-BUS, ISA, EISA, PCI,PCMCIA, AGP.
Interfata VL-BUS este depăşită, interfaţa ISA este încă folosită cu succes,
fiind prezentă pe majoritatea plăcilor de bază de generaţie nouă. PCI este cea
mai folosită interfaţă, oferind rate de transfer mari la preţuri rezonabile în
prezent. A fost introdusă cu ~5 ani în urma urmînd standardului EISA. PCMICA
este destinat utilizatorilor de calculatoare portabile, oferind conectivitate
rapidă, autoconfigurare. Aceste plăci sunt extraordinar de mici (şi de scumpe),
fiind de mărimea unei cartele telefonice, duble ca grosime.
Interfaţa AGP
este ultimul venit pe ring, cel mai nou, destinat plăcilor grafice, în secolul
acceleraţiei este destinat acceleratoarelor grafice de mare viteză, făcînd o
legătură directă între procesor şi placa grafică, oferind rate de transfer de
pîna la 3Gb/sec.
Toate aceste
tipuri de sloturi diferă între ele, exista totuşi sloturi PCI/ISA shared în
care se pot introduce plăci PCI sau
plăci ISA.
Porturile
seriale sunt destinate conectării în exterior a device-urilor care sunt cam
puţine: modem/mouse. Versiunile noi
posedă cache şi o interfaţă ce 'gîndeşte' singură degrevînd** procesorul
(UART 16550).
Porturile
paralele sunt destinate conectării imprimantelor sau altor dispozitive ce
funcţionează pe acest tip de port (scannere, plăci de achiziţie etc.).
7.Modem-urile
Modemurile
sunt dispozitive destinate conectării intre calculatoare cu ajutorul liniei
telefonice. Pot fi de doua tipuri constructive: interne şi m. externe.
Modemurile interne se instalează într-un slot PCI sau ISA avînd integrate
portul serial propriu. Oferă conectări la viteze cuprinse între 600bps şi
56700bms. Unele versiuni oferă şi capabilităţi fax şi voice, viteza maximă de
primire/trimitere a unui fax fiind de 14400bps. Există un număr mare de
protocoale de corecţie şi compresie pentru modemuri, ce au rolul de a păstra
integritatea datelor transmise (V32/V42,K5Flex,etc).
8.Plăcile Video
Plăcile video
sunt dispozitive ce fac legătura între procesor/sistem şi monitor. Au rolul de
a afişa pe monitor datele procesate de CPU (de fapt rezultatul acestor
procesări). Se conectează pe placa de bază printr-un slot ISA/PCI sau AGP.
Plăcile video pot conţine acceleratoare 3D care degrevează procesorul,
versiunile profesionale incluzînd chiar 2 procesoare 3D pe placa video (ELSA
Guillemond). Sunt dotate cu memorie (VRAM) între 512k (Trident) şi 96Mb
(ElsaG). Reprezintă o componentă importantă a sistemului, viteza sa influenţînd
în mare parte performanţa sistemului. În funcţie de cantitatea de memorie
existentă pe placa video rezoluţiile la care poate lucra sunt 640x480, 800x600,
1024x764 etc. Plăcile video bune oferă şi o rată de reîmprospătare a imaginii
optimă ce reduce riscul apariţiei afecţiunilor oculare.
9.Plăcile de Sunet
Plăcile de sunet sunt dispozitive ce au rolul de a reda informaţia
binară sub formă de sunet, sau de a converti sunetele în format bin. Astfel o
placă de sunet se conectează la slotul ISA/PCI, apoi la CD-ROM printr-un cablu
separat.
Plăcile de sunet de la Creative sunt dotate cu memorie în care sunt
înregistrate sunete originale de instrumente, fiind utile compozitorilor.
Atît Creative cît şi Aureal au lansat recent o tehnologie de redare spaţială a
sunetului.
10.Monitorul
Primele generaţii de monitoare au fost de
tip digital, primind de la calculator toata informaţia necesară afişării sub
formă de semnale TTL apărînd apoi monitoarele analogice din ce în ce mai constructive.
S-a diversificat oferta, perfecţionîndu-se tehnologiile cristalelor lichide,
plasma sa altele.
O clasificare
sumară a monitoarelor ar putea fi făcută
după unul din criteriile:
a) după culorile de afişare – monitoare
monocrome (afişează doar două culori - negru şi alb/verde/galben); cu niveluri
de gri - pot afişa o serie de intensităţi între alb şi negru; monitoarele color
b) după tipul semnalelor video
*Monitoare
digitale: acceptă semnale video digitale (TTL) sunt conforme cu standardele mai
vechi IBM CGA şi EGA. Sunt limitate la afişarea unui număr fix de culori.
*Monitoarele
analogice: pot afişa un număr nelimitat de culori.
c) după tipul grilei de ghidare a
electronilor în tub
*Cu mască de
umbrire: ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor
corespunzătoare de pe ecran este realizată de o mască metalică subţire
prevăzută cu orificii fine
*Cu grila de
apertura: în locul măştii de umbrire se află o grilă formată din fibre metalice
fine, verticale, paralele, bine întinse şi foarte apropiate între ele.
Calitatea acestor monitoare este superioară.
d) după tipul constructiv al ecranului
*Monitoare cu
tuburi catodice convenţionale (CRT), sunt cele mai ieftine şi mai performante
de pe piaţă. Prezintă diferite variante, cele mai întîlnite fiind shadowmask
CRT şi tuburile Trinitron, cu grila de apertură
*Dispozitive de
afişare cu ecran plat (FPD-Flat Panel Display), LCD (cristale lichide) şi PDP
(Plasma Display Panel). Sunt utilizate la laptopuri, fiind net inferioare
monitoarelor clasice.
*Ecrane tactile –
adaugă posibilitatea de selectare şi manipulare a informaţiei de pe ecran cu
mîna; dimensiunile monitoarelor pot
varia intre 14 şi 21 inch.
IV.Descrieria caracteristicelor de
bază a calculatorului ,,ASUS K52F’’:
Placa de bază-DualCore Intel
Core i5, 2133 MHz (16 x 133)
Memoria Cache-3Mb(On-Die,ECC,Full-Speed).
Podul de nord-Intel Arrandale
IMC
Procesor-Intel Corporation
Intel(R) Pentium(R) CPU P6200 @ 2.13GHz(2CPUs),
Frecventa procesor ~2.1GHz.
Tipul BIOS-Intel Video Bios.
Memoria internă-2048MB RAM (DDR3-1333
DDR3 SDRAM).
Memoria externă- Hitachi HTS545032B9A300 ATA Device.
Travelstar 5K500.B
320Gb
Placa Audio- Conexant SmartAudio HD.
Cd-Rom- PIONEER DVD-RW DVRTD10RS ATA Device.
ATA Channel 0
Sistema de operare-Windows 7
Ultimate 32-bit.
Tastura-Standard P/S 2.
Şoricel- ELAN PS/2 Port Smart-Pad.
Monitor-Universal PnP, 15.6" 16:9 HD (1366x768) LED Backlight
Aceste date le-am
obţinut cu ajutorul programului Everest Ultimate Edition 2006(version
3.01.652).
V.Descrierea tipurilor de
memorie disponibile într-un calculator electronic, descrierea caracteristicilor
principale ale PC-ului ales:
Memoria
are rolul de a păstra informaţia utilizată de UC sau dispozitivele periferice.
Informaţia stocată este de 2 tipuri: programe si date. Memoria unui calculator
in funcţie de informaţia păstrată e organizată ca memorie internă sau externă.
Memoria internă conţine informaţia în curs de prelucrare: programe în curs de
execuţie şi date cu care operează programul curent. Memoria externă păstrează
informaţia în vederea unei utilizări ulterioare. Spre deosebire de memoria
internă, care are o capacitate limitată, cea externă in principiu e nelimitată.
Memoria internă e
conectată direct la magistrale. Acest lucru permite o viteză de transfer mare a
informaţiei. Memoria internă e realizată in diverse tehnologii: circuite
semiconductoare(RAM,ROM,DRAM…), inele cu ferită, bule magnetice.
În PC-ul ales
memoria internă e alcătuita din 2 plăci de memorie DIMM, memoria CMOS(inclusiv
CMOS a plăcii video). Ambele plăci de memorie utilizează tehnologia
SDRAM(Static Dynamic Random Acces Memory). Însă ele au diferite frecvenţe de
lucru: 133MHz şi 100MHz. La fel ele diferă şi prin numărul de biţi: 64 şi 72
biţi.
Memoria externă e
alcătuită din hard-discul Hitachi HTS545032B9A300 ATA
Device Travelstar 5K50 320Gb.
Capacitatea hardului e mult mai mare ca cel
al plăcilor de memorie internă. Se conectează el la placa de bază cu ajutorul
conectorului ATA.
VI.Descrierea tipurilor de
microprocesoare. Caracteristicile principale ale procesorului din PC-ul ales:
În prezent principalii producători de
microprocesoare sunt companiile Intel şi AMD. Deşi microprocesoarele după
funcţionalitatea lor sunt aproape identice ele diferă puţin din punct de vedere
al arhitecturii. Un calculator poate avea mai multe procesoare însă utilizarea
acestor sisteme în calculatorul, care nu are nevoie de resurse extrem de mari e
prea scumpă. În prezent compania Intel a propus pe piaţă pentru IBM-PC
platforme duble de procesoare.
În calculatorul
ales se află procesorul Intel(R) Pentium(R) CPU P6200 2.13GHz(2CPUs),frecventa procesor ~2.1GHz.
VII.Instalarea placii de bază:
Măsuri de precautie:
Înainte de instalarea plăcii de baza şi a
componentelor ei sau schimbării oricăror setări este necesar de luat
următoarele măsuri de precauţie:
1.Înainte de atingerea oricărui component,
este necesară închiderea alimentării.
2.Pentru evitarea defectelor componentelor
plăcii cu electricitate statică, niciodata trebuie de aşezat placa pe covoare
sau obiecte analogice. In afara de aceasta inainte de lucrul cu componentele
trebuie de purtat o brătara legata cu pămîntul sau de atins un obiect legat cu
pămîntul.
3.Este necesar de tinut microcircuitele de margini si nu trebuie de
atins microcircuitele integrate.
4.Daca a fost extras vre-un component din
sistema, el trebuie aşezat pe un covoraş legat cu pămîntul sau în pachetul în
care el se vinde.
Instalarea microprocesorului:
Pas 1: Se deschide soclul
microprocesorului, ridicind tija în sus cu 90 grade.
Pas 2: Se inserează procesorul deasupra
soclului cu colţul marcat în directia marcată a soclului.
Pas 3: Se închide soclul prin repunerea în
starea iniţială.
Setările jumperilor:
JCMOS –
pentru a şterge datele CMOS se parcurg următorii paşi
·
Se
deconectează sistemul
·
Se
schimbă poziţiile jumperilor din starea 1-2 în 2-3 pentru câteva secunde
·
Se
instalează jumperul înapoi în starea 1-2
·
Se
conectează sistemul şi se apasă “Del” pentru a intra în BIOS
JCLK
– acest jumper este folosit
pentru a seta diapazonul de lucru al procesorului
·
Starea 1-2 corespunde frecvenţelor 100/133
MHz
·
Starea
2-3 corespunde frecvenţelor 133/166/200 MHz
Instalarea modulelor de memorie:
Placa suportă tehnologia Dual
Channel Memory Technology. De
acea în 2 cuiburi de o culoare trebuie de instalat perechi de plăci de memorie
identice. Altfel activarea acestei tehnologii va fi imposibilă. Tehnologia nu
va fi activă chiar daca pe placa este doar o placuţă de memorie.
Pas 1:Se deschide cuibul DIMM, apăsind pe
elementele fixatoare în directia opusa cuibului.
Pas 2:Se aşeză modulurile astfel ca
tăieturile de pe plăcuta să corespundă tăieturilor cuibului.
Pas 3:Dupa instalarea modulelor elementele
fixatoare trebuie sa se închidă în totalitate.
Sloturile PCI si AGP:
Sloturile PCI este destinat dispozitivelor
cu o interfaţă pe 32 biti.
În slotul AGP se instaleaza placa video.
Slotul este dotat cu un element fixator pentru instalarea placii grafice.
Instalarea dispozitivelor periferice:
Pas 1:Se deconecteză placa de bază de la
alimentare. Se citesc recomandările pentru dispozitivul dat şi se instalează
urmând toate instrucţiunile în slotul corespunzător sau se conectează la portul
respectiv.
Pas 2:Se instalează dispozitivul în slotul
necesar şi se apasă puternic da ratent pentru ca ea sa intre în totalitate în
cuib.
Pas 3:Se înşurubează elementele de fixare.
Instalarea hardului:
Placa de baza descrisă suporta tehnologia
SATA de acea se pot conecta hard-uri ATA sau
SATA.
Pas 1: Se instalează HDD în locul special
rezervat.
Pas 2: Se conectează hardul prin firul de
alimentare la placa de baza.
Pas 3:Se conectează firul de conexiune
corespunzător IDE cu un capat la placa de baza si altul la Hard –disk.
Pentru instalarea Floppy şi CDROM se
procedează analog ca la HDD doar că la floppy se foloseşte firul de conexiune
pentru FDD.
Concluzie:
Efectuând această lucrare de laborator am
obţinut noi cunoştinţe in domeniul componenţei unui calculator. La fel am
asamblat un PC, obţinând astfel cunoştinţele de bază în acest domeniu.
