1.
Dispozitive de reţea. Repetor, Bridge, Hub, FastHub,
Switch, Router.
Repetor - Un repetor celular, sau amplificator de semnal
wireless celular, este un tip de amplificator bi-directional (BDA); este un
dispozitiv folosit pentru stimularea recepției telefonului mobil pentru zona
locală de utilizare a unei antene de recepție, un amplificator de semnal si o
antena interna de emisie a semnalului receptionat. Acestea sunt similare cu
releele furnizorilor de servicii de comunicatii mobile dar sunt mult mai mici,
de obicei, destinate utilizării într-o singură clădire.
Bridge - Puntea sau bridge-ul este dispozitivul de interconectare ce poate lua decizii logice, este
echipamentul de reţea care lucrează pe subnivelul MAC al modelului OSI şi mai
este denumit releu de nivel 2(Layer 2
Relay). Punţile sunt folosite şi la interconectarea a grupuri de calculatoare
ce diferă prin protocolul folosit. Mecanisme ce fac din punte un dispozitiv de
interconectare "inteligent" sunt:
- încapsularea datelor la nivel legătură de
date;
- folosirea unei scheme de adresare pentru
livrarea datelor.
Routerul sau echipamentul de dirijare a pachetelor este un echipament de comunicatie de nivel retea
(layer 3 device). Acesta utilizează algoritmi specifici de deducere a căii
optime de transfer a datelor într-o reţea de arie largă, având căi redundante.
Orice LAN
poate comunica într-un WAN dacă este conectată la aceasta printr-un router,
denumit şi poartă de reţea (gateway). Routerul maximizeaza ratele de transfer
şi de filtrare a pachetelor.
Un router
folosit pentru conectarea unui LAN în WAN, la nivelul căruia se aplică o anumită
politică de securitate, se numeşte şi echipament de tip ”zid de
protectie”(firewall).
Switch Un switch de reţea este un dispozitiv care realizează conexiunea
diferitelor segmente de reţea pe baza adreselor MAC. Adresa MAC(Media Access
Control) este un număr întreg pe 6 octeţi (48 biţi) pe reţelele Token-ring
sau Ethernet folosit la identificarea unui calculator într-o reţea locală.
Modemul este un dispozitiv de
comunicaţie care permite unui calculator să transmită informaţii pe linii
telefonice standard. Rolul modemului este de a converti semnalele digitale în
semnale analogice şi invers. Modemurile emiţătoare combină (modulează)
semnalele digitale ale unui calculator cu purtătoarea (un semnal de frecvenţă
constantă) pe o linie telefonică.
Hub (Cutia centrală a reţelei) sau concentrator
Hub-urile permit computerelor dintr-o reţea să comunice. Fiecare computer se conectează la hub
printr-un cablu Ethernet, iar informațiile trimise de la un computer la altul trec prin hub. Un hub nu poate să
identifice destinația
sursă , de aceea trimite informațiile
tuturor computerelor conectate la acesta, inclusiv celui care le-a trimis. Hub-ul trimite şi primește informații, dar nu poate efectua ambele
activități simultan.
2) 802.3 Ethernet LAN. Formatul cadrului. 802.3u 100 Mbps;
802.3z 1 Gbps;
802.3ae 10-40 Gbps.
Denumirea
|
Standard
|
Mediu
de transmisie
|
Conectori
|
Topologie
|
Viteza
de transfer
|
|
Fast
Ethernet
100 BASE T
- 100 BASE
T4
- 100 BASE TX
- 100 BASE FX
|
IEEE 802.3u
|
Cablu
torsadat neecranat (UTP) / ecranat (STP) CAT 5
|
4
perechi fire
2
perechi fire HQ
2
fibre optice
|
100 Mbps
|
||
Gigabit Ethernet
1000 BASE T – (1998)
|
IEEE 802.3z
IEEE 802.3ab
|
Fibră
optică:
sau
Cablu cupru
Fibră
optică:
-
single mode: 40 km
-
multimode: 300 m
|
1 000 Mbps =
1 Gbps
|
|||
10 Gigabit Ethernet
(2002- 2006)
|
IEEE 802.3ae
|
10 000 Mbps =
10 Gbps
|
||||
Ethernet este denumirea unei familii de protocoale de rețele
de calculatoare bazată pe transmisia cadrelor (engleză frames) și utilizată la
implementarea rețelelor locale de tip LAN. Ethernet-ul
se definește printr-un șir de standarde pentru cablare și semnalizare electrică aparținând primelor două niveluri
din Modelul de Referință OSI - nivelul fizic și legătură de date.
Ethernet-ul este
standardizat de IEEE în
seria de standarde IEEE 802.3. Aceste standarde permit transmisia datelor prin
mai multe medii fizice, cum ar fi:
3. Modelul OSI.
Modelul
de Referință OSI este o stiva de protocoale de comunicație ierarhic foarte des folosit pentru a
realiza o rețea
de calculatoare.
OSI este un standard al Organizației internaționale de standardizare, emis în 1984.
Modelul de
Referință OSI oferă metode generale pentru realizarea comunicației, sistemelor de calcul pentru ca acestea să poată schimba
informații, indiferent de particularitățile constructive ale sistemelor
(fabricant, sistem de operare, țară, etc). Modelul de Referință are
aplicații în toate domeniile comunicațiilor de date, nu doar în cazul rețelelor de calculatoare.
Modelul OSI
divizează problema complexă a comunicării între două sau mai multe sisteme în 7
straturi numite și niveluri (layers) distincte, într-o arhitectură
ierarhică. Fiecare strat (nivel) are funcții bine determinate și comunică doar
cu straturile adiacente. Cele 7 niveluri ale Modelului de Referință se numesc: Aplicație (nivelul 7, superior) , Prezentare, Sesiune, Transport, Rețea, Legătură de date, Fizic (nivelul 1, inferior). Termenii
corespunzători din engleză sunt Application, Presentation, Session, Transport, Network,Data link, Physical.
7
|
Aplicație
|
|
6
|
Prezentare
|
|
5
|
Sesiune
|
|
4
|
Transport
|
|
3
|
Rețea
|
|
2
|
Legătura de date
|
|
1
|
Fizic
|
Nivelul Aplicație
Rol:
realizează interfața cu utilizatorul și
interfața cu aplicațiile, specifică interfața de lucru cu utilizatorul și
gestionează comunicația între aplicații. Acest strat nu reprezintă o
aplicație de sine stătătoare, ci doar interfața între aplicații și
componentele sistemelui de calcul.
|
|
Nivelul Prezentare
Rol: transformă datele în formate înțelese de
fiecare aplicație și de calculatoarele respective, compresia datelor și criptarea.
Unitatea de date: - |
|
Nivelul Sesiune
Rol:
furnizează controlul comunicației între aplicații. Stabilește, menține,
gestionează și închide conexiuni (sesiuni) între aplicații.
|
|
Nivelul Transport
Rol:
transferul fiabil al
informației între două sisteme terminale (end points) ale unei
comunicații. Furnizează controlul erorilor și controlul fluxului de date
între două puncte terminale, asigurând ordinea corectă a pachetelor de date.
Oferă un serviciu de transport de date care izolează nivelurile superioare de
orice specificitații legate de modul în care este executat transportul
datelor.
|
|
Nivelul Rețea
Rol:
determinarea căii optime pentru realizarea transferului de informații într-o
rețea constituită din mai multe segmente, prin fragmentarea și reasamblarea informației
|
|
Nivelul Legătură de Date
Nivelul legatură de date se ocupă cu adresarea fizica, topologia rețelei, accesul la rețea, detecția și anunțarea erorilor și controlul
fluxului fizic (flow control).
Rol:
furnizează un transport sigur, fiabil, al datelor de-a lungul unei legături
fizice, realizând:
* Controlul
erorilor de comunicație, * Controlul
fluxului de date, * Controlul
legăturii
|
|
Nivelul Fizic
Nivelul fizic definește specificații
electrice, mecanice, procedurale și functionale pentru activarea, menținerea
și dezactivarea legăturilor fizice între sisteme.
Rol: transmiterea unui șir de biți pe
un canal de comunicații. Se precizează modulații, codări, sincronizări la nivel de bit. Un standard de nivel
fizic definește 4 tipuri de caracteristici:
·
Electrice
(modulația, debite binare, codări, lungimi maxime ale canalelor de
comunicație)
·
Funcționale (funcția fiecărui pin)
·
Procedurale
(succesiunea procedurilor pentru activarea unui serviciu)
Unitatea de date: bitul |
|
4.
Modelul OSI si TCP/IP.
Modelul de
referinţă OSI a fost creat pentru asigurarea interoperabilităţii chipamentelor
de reţea, modelul TCP/IP a fost conceput pentru a oferi o referinţă pentru
dezvoltarea de protocoale compatibile.
Modelul de
referinţă TCP/IP şi stiva protocolului TCP/IP (TCP/IP protocol stack) au făcut
posibilă comunicarea între două computere aflate în oricare parte a lumii, cu
viteza luminii.
Modelul TCP/IP (Protocol de control al
transmisiei/Protocol Internet, în englezăTransmission Control
Protocol/Internet Protocol) a fost creat de US DoD (US Department of Defence - Ministerul
Apărării Naționale al Statelor Unite) din necesitatea unei rețele care ar putea supraviețui
în orice condiții. DoD dorea ca, atâta timp cât funcționau mașina sursă și
mașina destinație, conexiunile să rămână intacte, chiar dacă o parte din mașini
sau din liniile de transmisie erau brusc scoase din funcțiune. Era nevoie de o
arhitectură flexibilă, deoarece se aveau în vedere aplicații cu cerințe
divergente, mergând de la transferul de fișiere până la transmiterea vorbirii
în timp real.
Nivelul Aplicație
Nivelul aplicație se referă la protocoalele de nivel
înalt folosite de majoritatea aplicațiilor, precum terminalul virtual (TELNET), transfer de fișiere (FTP)
și poștă
electronică (SMTP). Alte protocoale de nivel aplicație sunt DNS (sistem
de nume de domeniu),
NNTP sau HTTP.
Nivelul Transport
Este
identic cu cel din modelul OSI, ocupându-se cu probleme legate de siguranță, control al fluxului și corecție de erori. El este proiectat astfel
încât să permită conversații între entitățile pereche din gazdele sursă, respectiv, destinație. În acest sens au fost definite două protocoale capăt-la-capăt.
Nivelul Rețea (Internet)
Scopul inițial al nivelului rețea ("Internet
Protocol") era să asigure rutarea pachetelor în interiorul unei singure
rețele. Odată cu apariția interconexiunii între rețele, acestui nivel i-au fost
adăugate funcționalități de comunicare între o rețea sursă și o rețea
destinație.
Nivelul Acces la rețea
Se ocupă cu toate problemele legate de transmiterea
efectivă a unui pachet IP pe o legătură fizică, incluzând și aspectele legate
de tehnologii și de medii de transmisie, adică nivelurile OSI Legătură de date
și Fizic.
5.
FDDI. Cadrul
FDDI.
DDI (Fiber Distributed Data Interface) functioneaza la
viteze de 100 Mbps ajungand ladistante de pana la 200 km. Acestea se instaleaza
in format LAN token ring, folosind in principalfibre optice multimod, si
LED-uri. Se pot folosi si echipamente mai performante precum fibramonomod si
laseri dar pentru limitarea costului.
·
staţii de clasă A, ataşate ambelor inele
·
staţii de clasă B
ataşate unui singur inel
6. Frame Relay. Frame Relay-Circuite Virtuale.
Comutarea cu relee de cadre este o tehnică eficientă de transmisie
a datelor folosită pentru a trimite informație digitală în mod rapid și ieftin de
la una sau mai multe surse la unul sau mai multe puncte finale (destinații).
Este implementată în mod obișnuit drept o tehnică de încapsulare pentru voce și date și este folosită
între rețele locale (LAN),
peste o rețea
de arie largă (WAN). Fiecare utilizator primește o linie privată (sau linie închiriată) către un releu
de cadre. Rețeauareleu de cadre se
ocupă de transmisia datelor pe o cale care se schimbă în mod frecvent și care
este transparentă (=invizibilă) pentru utilizatorii finali.
Circuite
virtuale
Ca un protocol WAN, protocolul releu de cadre este implementat de obicei la nivelul 2 (nivelul legăturii de date) al modelului OSI. Există două tipuri
de circuite: circuite permanente virtuale (PVC) care se folosesc pentru a forma legături
punct-la-punct logice mapate peste o rețea fizică, și circuite virtuale comutate (SVC) care sunt asemănătoare cu conceptele de
comutație a circuitelor din rețeaua publică de telefonie. Cu toate că există
SVC-uri și sunt parte integrantă a specificațiilor Frame Relay, ele sunt foarte
rar implementate în scenarii din viața reală. SVC-urile sunt foarte des
considerate drept mai greu de configurat și folosit și sunt în general ocolite
fără o justificare adecvată.
